UDUBLJENIM POGLEDOM S NEBA LEPOTA JEDRIH CRTA LICA, PRVIM MAHOM ZAŽMURENO VREBA, LANENIM UVOJCIMA UMIRENO KLIMA DODIRLJIVIM ČARIMA VETRA. S’ MARAMOM S’ VEZENIH UGLOVA MAŠE DUBOKIM UZDAHOM JEDRENIM MLAKIM POLJUPCIMA DRAŽI I U SUTONU IZNAD NASMEJANIH BREZA POGLEDOM ZANOSA OSVOJENA OTVORENOM KAPIJOM NOĆI, LEPOTICA S’ OBLACIMA LEŠNIKA U KOSI POTAJNIM KORACIMA NEBESIMA KROČI. PRVIM SJAJEM ZVEZDA POD HLADOM BRESTA BRDA, NA POTILJKU POČEŠANA OBRTOM PREKO PLANINA U NARUČJU MESECA POŽELJNO OSTADE I ZAGRLJAJU ČEDNOM SE DADE.
In unraveling my way of locution, Now known to her, my interpret of love for the spring rains; A passionate redeem, she mention Is now the spirited gain; that which drains
Through the silvery illumine aglow- Reflecting the sunless ocean of azure sky, Upon the tarry of the twilight…her sow With kind memories of me: O’ could this be a misidentify
Of love; of her infatuated heart- Intensified of my illustrative inking? O’ I be of care! if that which she impart Bears vehement truth, in its airing:
My friend, only you… know how shy my heart is…in wary Of love, and its trait of deceit; Yet! it is roused, deftly heartened….as it rally With the prospect of her embrace; be it: ✍️
En mi soledad te echo de menos, la primavera se convirtió en un largo invierno, la tierra florece, se llena de un verde intenso, y mi corazón se vuelve un dueto, con alas de águila cuando clamo tu nombre al cielo, alas a tornasoladas por un rayo de sol naciente, busco mi aliento cubierto y mis gritos se ahogan, en una mascarilla que empañan mis gafas, y hunde mi amor secreto. Tal vez soy osada, tal vez a mi corazón le falta aire, para sentir cuanto me amas y oigas mis sollozos cuando no te tengo. Mis brazos cruzados aletean como las alas de mariposas, con mis dedos abiertos, mi sangre tal vez fue atacada por un bicho hambriento. Mientras: espero, espero, la mies de tus labios, en ése dolor de almas agitadas, en un eco de gritos entre una matriz loca, fogosa de recibir sus ateridos valientes, quién será coronado !!! Quienes llenarán de calma el grial maravilloso !!! Soy fuego, una yegua que admira tu mente, entre hermosos destellos de un sol naciente, en ésos atardeceres eternos. Mi alma en la tuya formaron… partículas en el universo. Ahora amor mío respiremos !!! Vivamos en un hermoso infinito. Besa mis labios, despliega nuestras alas, soy tu Minerva, tu Zenit, tu celosa amante, amada, en dos almas ajenas a un mundo inaudito. Sonsoles Sotomories. Derechos reservados de autor.
La izvorul ce șoptește, trecătorilor povești, Nici nu scade, nici nu crește, nici nu poți ca să-l oprești. O legendă el îți spune, de ai timp să-te odihnești, Despre o dragoste anume,de pe vremuri strămoșești.
Dragoste neîmplinită, fiindcă-atunci nu se putea, Fata care se mărită, să-și aleagă dragostea. Era pur și simplu dată, la acel care plătește, Nici nu era întrebată, dacă-i place… de dorește.
Într-un cătun, nu știu care, într-un bordei năcăjit, Măriuța-i fată mare, se gândește la iubit. De la-o vreme s-a uitat, la Ionuț …de prin vecini, Îl știa că s-au jucat de copii prin mărăcini.
Dar acum, acea privire, îl săgeată într-un …fel, Parcă-l trece-n nemurire, zeu îl face acum pe el, Buzele i se usucă, pieptul saltă tot mai tare, O apucă-un dor de ducă, să-i iasă-n întâmpinare.
Poate că o bagă-n seamă, câte-ar vrea ea să îi spună Și mai știi… poate o cheamă, să vină seara pe lună. Doamne ! Cât îl mai visează, dacă poate să adoarmă, Dragostea o ține trează și în gânduri prinde formă.
Când îi pasăre măiastră ce cântă dumnezeiește, La Ionuț stă pe fereastră și-ndelung ea îl privește, Ba îi lacrimă de ploaie, ce pe buze se așează, Ori vreo creangă ce se-ndoaie, să-l mângâie când oftează.
Ar fi floare parfumată, ce așteaptă s-o miroasă, Iarbă ar fi, de-ar fi călcată, prag la ușă, pat în casă, Lângă el doar ca să fie, să-l atingă, să-l asculte, Ar trăii o bucurie, dar nu poate … sunt prea multe.
Ionuț acum flăcău,o știa pe Măriuța, Se roagă la Dumnezeu, ca să-i pupe el gurița, O pândea de multe ori, stând ascuns pe nu știu unde, Simțea în stomac fiori, inima cum se aprinde.
Își făcea adesea drum, trecând pe la ea prin față, Doar s-o vadă oarecum, să se umple iar de viață. Noaptea se uita la cer, printre stele o vedea, Coborând în chip de înger, lui să-aducă dragostea.
Ori venea în chip de zână, mai frumoasă decât Luna Și îl lua ușor de mână, pe cap să-i pună cununa.
Ce frumos e dacă crezi! Măriuța-i Dumnezeu ! Totdeauna când visez, în brațe o țin doar eu.
Vânt de vară vrea să fie, să zboare cu ea la sapă, Să se plimbe pe sub iie… ori să fie-un strop de apă, Din ulciorul ei de lut, ce pe buze poposește, Să îi dea dulce sărut, tot la ea el se gândește.
Râu s-ar face dacă-ar știi când se duce la scăldat, Un măr dulce ar mai fi, dacă ea l-ar fi mușcat, Că Măriuța este-n toate, gândurile i-le fură, Ca să doarmă nu mai poate, ce dor greu el mai îndură.
Trebuie să fie ceva, își spunea Ionuț mereu, Să o chem pe undeva, unde se ajunge greu, După vadul morii-i bine, am să-i spun și de dorește … Simte ceva pentru mine, înseamnă că mă iubește.
Mâine am să-i spun de-o văd, că aș vrea să ne-ntâlnim, Că doar nu o fi prăpăd, dacă stăm și mai vorbim … Un loc bun de așteptat, sub nucii acei umbroși, Nu-i departe nici de sat și nu umblă curioși.
Se apropie dimineața, cocoșii cântă făloși, Satul își reia viața, oameni harnici prietenoși. Ionuț cătă pricină, la Măriuța să ajungă Și ușor o ia de mână –reușise s-o atingă!!-
Fără să își piardă firea, el șoptea pe ne-suflate, Îi propuse întâlnirea, apoi plecă mai departe. Măriuța-ncremenise, pe Ionuț ea la atins, Ba mai mult îi și vorbise, de un loc …și nu e vis.
Pe la prânz ei au să fie, singuri, singuri, singurei,
Prânzul astăzi o să vie ? Se-ntreba în sinea ei. Iute să mă fac frumoasă, să mă schimb, să mă-aranjez, De Ionuț să fiu aleasă …de când Doamne eu visez.
În grabă își pieptănă, părul ca un spic de grâu, Iie nouă îmbrăcă și-o legă strânsă la brâu. Se-mbrăcă pentru feciori, cu opreg sub cingătoare, Își lua poalele cu colți și opinci noi în picioare.
Și plecă iute pe ușă, mândră foc la arătare, De ziceai că-i o păpușă ori o zână-ntre fecioare. Și pe drumul către moară, radiind de fericire, Văzu cum dintr-o trăsură toți o priveau cu uimire.
Dar ea nu băgă de seamă, ruga pe cer soarele, Să grăbească fără frică ca să treacă orele. Se opri la râul mare, printre sălcii se ascunse Și privea cu nerăbdare, locul care i se spuse.
Așteptând însuflețită ca Ionuț să-apară primul, Să-l vadă … de se frământă, lui o să își dea destinul. Și-apoi mai în jos pe punte o să treacă și ea apa, Nu se cade ea să-aștepte … și-apoi timpul nu e gata.
Din căruța ce trecuse, un boier, umflat, hapsân, Pe Măriuța o văzuse, nesimțindu-se bătrân, De soție a vrut s-o ia, nevăzând așa minune, Toată lumea întreba, ca să afle al său nume.
Un bătrân dintr-o căruță, ce ducea fânul acasă, O văzuse pe Măriuța, cât era azi de frumoasă, Când boierul la-ntrebat i-a spus numele la fată, Ba mai mult i-a arătat unde șade al ei tată.
Ai o fată Măriuța? Am văzut-o mai la vale Și mi-a zis cel cu căruța, cum că este a dumitale.
Daa… boiere e este a mea! (zise tatăl bâlbăit ), Nu credea că va vedea, un boier ce i-a vorbit.
Am văzut că-i fată mare, am venit ca să o iau, Spune prețul dumitale, cât ai vrea pe ea să-ți dau? Tatăl se uită la mama, nu prea văzuse bănet,
Stii-ț noi … am vrea …de bună samă, prețul …să fie corect.
Că Măriuța-i fată bună, nu mănâncă mult … șî lucră, În sat nu mai este una, sacul la moară să-l ducă. Două pungi scoasă pe masă, dar apoi se răzgândi, Băgă mâna și mai scoasă una … și pă masă erau trei.
Uite bani ! Adă fata, că mă cam grăbesc acum, Ca să isprăvim cu asta, că diseară mă cunun. Luă o pungă și-o deschisă, plină cu bănuți de aur, Toată viața nu văzuse, într-o pungă un tezaur.
Și pă masa lor stăteau, încă două tot la fel, Cu ce-aveau acum puteau să trăiască-într-un castel.
Eu mă duc după Măriuța! O aduc în graba mare! Muiere! fă-i boceluța … dă-i boierului mâncare!
Ia boiere! Un colț de pâine și un blid plin cu corastă, Până ce bărbatul vine … Ia! Că-i de la vaca noastră, C-o fătat de două zile, o mândreață de vițică, O dus-o pă deal Vasile, că-i o vacă vrednică.
Și adunând ea niște haine, încropi iute-o desagă, Că-avea cămăși tare faine, cusute de fata dragă. Tată-su –ntr-o fugă o ține, să-o aducă pe Măriuța, Întrebă pe la vecine, unde i s-o dus fătuța.
Unii zic că or văzut-o că merea spre vadul morii, Într-acolo iute-a luat-o, gândind la schimbul comorii. O văzu din depărtare pe Măriuța lui pe punte Și-o strigă în gura mare, să se-oprească să-l asculte.
Hai acasă! Uite acum. Ai noroc! Te-am măritat. Hai întoarce-te din drum … că te-așteaptă un bărbat! Măriuța sta-nlemnită … -Ce bărbat ?… Ce măritat ? Ionuț îi după punte …doar lui inima i-a dat .
Hai acasă iute tare! Că norocul te așteaptă, O să ai o casă mare,…deseară ești cununată! Cerul cade peste ea, tot pământul se-învârtește, Pe Ionuț. Pe el îl vrea … după punte-i, îl privește. Simții puntea că se rupe, sub durerea ei cea mare,
Nu ajunge …să-l sărute… totu-i ceață acum în zare. Și simții cum apa rece, o luă … învolburată Și că viața i se trece, ne-împlinind visul de fată. Ionuț, ÎNMĂRMURIT, se uita la ea cum pică,
Fără teamă a sărit, o prinse …și o ridică. Ochii nu mai au lumină, pieptul nu îi mai tresaltă, Nu-i căldură la inimă … e pe lumea cealaltă … Și în brațe o stânsă tare, peste gură puse gură,
Vrând să-i dea a lui suflare, în apă ei dispărură … Când norocul e prea mare, sigur nu îl vei avea, Todeauna este o cale să-l plătești … și va durea.
Eh zar se ljubav može popiti..zar se zaborav pivom može zaliti..i tako pijan zaspati i ti mi snovima ne šetati…A tamo negde devojčice..moja božanstvena..,moja besmrtna sedi i plače…dok se meni izriče kazna smrtna…Neću prestati da pijem ne zaslužujem to..prestaću onda kad vidim da je samnom gotovo…Imam pravo da čutim…jer biće onako..biće..ubija ce me ovo otrovno piće…što ubih nevino biće…a ovo pijano srce još bije…nije svesno da je još živo…moje telo ne želi vodu da pije…traži samo pivo…pivo…Možda pijem što mi je srce iziritirano…shvatih da je piće imaginarno…Žmurim…mrzim ..ove brze godine..izlazim ulica igra..grad ne postoji..a ljudi…nema ni njih izbrisao sam ih…Ljudi su loši prema meni…ismeju moju ljubav i odu…A ja se okrenem prema suncu i krenem u tom pravcu…
Ko si ti -pitam
Ja sam sunce dajem zivot…
Jebem ti ovakav život..konobar daj mi pivu..
dve marke…
U kafani savršeno lepa žena..Ja savršeno pijan..Što više pijem ona sve savršenija…sve lepša…Sedi preko puta mene i gleda me ..sedi i čaša preko puta i gleda me..više gledam čašu nego ženu…
Izadjoh i krenu kući ako je imam…naletih na nešto..udarih..
Dobro veće ja sam drvo…
Dobro veće ja sam drvo -reče drugo drvo..
Kad udarih u treće ..upitam ih koliko vas ima..
Puno mi smo šuma-.povikaše u glas- mi dajemo kiseonik..
jebem ti kiseonik kad ja bez nje ne mogu da dišem…
Izadjoh iz šume koja ne postoji sretoh starca…SRETNA NOVA GODINA ..povikah..starac po pogleda i reče:
sad je mesec Maj i krsti se,,,
Šta te briga kad ja slavim novu godinu…
Čoveče ti si mrtva pijan..Čemu život ako sam već mrtav..Ako smrt ima ukus pive,onda sam umro milion puta…
E kako mi snažno nedostaje..samo kad bi znala…ne bi me onako vredjala i gazila..ali ja sam pijan čovek i reči ću ti samo hvala…bilo bi bolje da si me pazila….Jer moje srce želi da voli..ne mogu više normalno disati..ne mogu više pisati…ne funkcionišu više ove pijane ruke…i zato reših okončati ove muke…
Piękny słoneczny poranek bez wody Wczoraj śpiewały cudownie ptaki Zanim samolot nie przeleciał Ścichły gwałtownie Księżyc wciąż płonął Jak drogowskaz Zrobiło się nagle cicho Tylko ten jęk szalony Na niebie
Nie było widać Śladów na chmurach Bo wieczór zmierzchał Moje istnienie Ty jesteś światłem mojego życia Jak ten wczorajszy pełnią Księżyc
The Dream of Equality - Italy 